Propunere de arestare. Cazuri prevăzute de lege

Există cazuri în care propunerea de arestare preventivă să fie întemeiată atât pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a) – d) C.proc.pen., cât și pe cazul prevăzut de art. 223 alin. (2) C.proc.pen. Dacă se reține un caz dintre cele prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a) – d) C.proc.pen., luarea măsurii arestării preventive nu poate fi dispusă atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea vreuneia dintre următoarele infracțiuni: hărțuire, racolarea minorilor în scopuri sexuale, hărțuire sexuală, violarea de domiciliu, violarea sediului profesional, violarea vieții private, furt (inclusiv când furtul este comis într-un loc public ori de două sau mai multe persoane împreună), abuz de încredere, înșelăciune în forma de bază etc., având în vedere că maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru acestea este mai mic de 5 ani închisoare și nici nu se regăsesc în enumerarea limitativă de infracțiuni prevăzută de art. 223 alin. (2) C.proc.pen. [M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, vol. II, Ed. 6, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 749]